„Vezi tu, aş fi vrut să scriu ceva interesant astăzi, ceva care să te ţină cu sufletul la gură, sau să te facă să râzi în hohote. Aş fi vrut ca azi să fie o zi bună pentru scris. Dar sunt goală de cuvinte.”
Cam asta încercam să comunic eu acum câteva secunde. Apoi mi-am dat seama că pe cât sunt de goală de cuvinte pe atât de gol e şi biroul. Toată lumea e în şantier. Aşa că ce se gândeşte Jo cu sclipitoarea-i inteligenţă?! E momentul potrivit să ascult nişte muzică.
Drept urmare pun căştile în urechi şi încep să mă scălămbăi într-o încercare disperată de a dansa cu fundul încă lipit de scaun. Şi aşa îmi roteam eu torsul de nebună pe:
1,2,3, ma politique a moi, c’est d’etre aimee de toi et chanter la la la
şi aşa cântam fără voce (adică pe muţeşte, băi), strâmbându-mă înfiorător, evident şi-n timpul ăsta aşa apărea şeful meu în uşă cufundat în lecturarea unor hârtii, de Speedy Gonzales a fost mic copil pe lângă mine. Aşa rapid mi-am scos căştile şi mi-am belit ochii în computer de-ai fi zis într-adevăr că broboanele de sudoare de pe frunte provin dintr-o mult prea susţinută concentrare.
Cu alte cuvinte, dragilor, puteţi sta liniştiţi, sunt în continuare goală de cuvinte, din fericire nu şi de slujbă.
Grigoreserizea 