Bună dimineața!

M-am trezit azi de la 6 cu gândul să-mi fac ceva de mâncare pentru azi. M-am spălat, mi-am făcut patul, m-am mai învârtit prin cameră un pic și țuști în bucătărie. Scot roșiile, ardeii, ceapa și m-apuc în pași de dans să le toc. Pun apa în oală pentru paste și dau să aprind aragazul. Nimic. Mai învârt o dată de robinet, nimic. Nu e gaz.

Măcar am muzică…

Anunțuri

Despre schimbări

Ca să mă pot simți din nou în largul meu aici pe blog, trebuie să vă povestesc în primul rând despre câteva schimbări pe care le-am făcut în viață de când n-am mai intrat pe aici.

În primul rând, și cel mai important, am învățat să meditez. Nu am de gând să dezvolt foarte mult subiectul. Sunt lucruri care țin de simțirile fiecăruia. Eu am simțit că trebuie să învăț asta. Mi-a deschis ochii asupra multor lucruri și sunt bucuroasă pentru cadoul ce mi-a fost făcut. E drept că în ultimul timp am lăsat-o cam prea moale cu meditatul, dar nu pentru mult timp.

Un alt lucru foarte important pe care l-am făcut și care într-un fel a fost o consecință a meditației, este că am renunțat complet la carne. A fost o tranziție de un an în care am continuat să mănânc lapte și ouă, dar de câteva luni am renunțat și la asta.

Renunțat aici sună foarte urât, ce-i drept. Pentru că nu a fost ceva ce sa-mi creeze disconfort. Dimpotrivă, mă simt din ce în ce mai bine pe zi ce trece. Dorm mai puțin, am mai multă energie, sunt mult mai veselă și n-am mai avut un episod de depresie de nici nu mai știu când. Pentru că da, într-un timp eram depresivă. (Ca să nu mai spun că durerile de la ciclu de care sufeream îngrozitor și de care v-am și povestit în câteva postări, au dispărut ca prin farmec) Nu am renunțat de fapt ci doar m-am oprit din a mânca ”produsele” astea. Un prieten foarte bun care m-a văzut vara asta după mult timp mi-a scris printre altele că arăt uimitor, de parcă timpul n-ar fi trecut peste mine. Ei bine, dacă va citi aceste rânduri, va afla și de ce.

De la ultimul post am tot vrut să vă scriu, dar mă tot poticneam pentru că nu știam ce. Am foarte multe de spus, dar schimbarea care s-a petrecut cu mine e atât de mare, că lucrurile pe care vreau să vi le spun acum nu mai au nimic de-a face cu ceea ce v-am povestit în anii trecuți.

Tot blogul ăsta a pornit de la dorința de a vă amuza. În câteva cazuri chiar am reușit. Dar citindu-mi acum scrierile am văzut că multe dintre ele ascund multă… no, cum să-i spun? Cumva și ceva răutate și un pic de sentimente violente, și ceva dispreț. Toate astea sunt lucruri cu care niciodată nu am fost de acord, dar cumva le-am lăsat să mă învăluie și să-mi pătrundă în viață. Nu zic că acum nu mai există, dar încerc să fac curățenie. În continuare vreau să vă amuz. Vreau să vă bucurați când intrați pe aici. În același timp însă, deși sunt sigură că unora din voi le va displace un pic lucrul ăsta, vă voi povesti mai multe despre cum este și ce înseamnă să fii vegetarian. Vă voi povesti despre dubiile mele și despre încercările de a trăi bine. Sunt de-abia la început de drum. Mă mai poticnesc, mai am revelații… Cert e că sunt convinsă că am pornit pe o cale bună. Și cine știe, poate vă veți da seama că e o cale care vi se potrivește și vouă.

Acum că mi-am luat și piatra asta de pe suflet, vă urez o săptămână frumoasă.

Cu mult drag,

GeoGeta

Sper ca cei care mi-au simtit lipsa sa se bucure

Acum in octombrie se fac trei ani de cand am inceput sa scriu aici. Ultimele lucruri le-am scris daca nu ma insel cam acum un an.
De curiozitate am luat articolele la puricat. Unele mi-au placut, altele mi-au lasat un gust amarui…

Vreau sa scriu din nou aici. Pentru asta o sa fac un pic de curatenie. N-o sa ma apuc sa sterg lucrurile care-mi displac sau cu care nu mai sunt de acord. Doar o sa tai randurile. Cine are rabdare si timp de pierdut, poate sa se chniuie sa le citeasca. Cu indulgenta, sau fara, dupa cum o simti.

In astia trei ani, dupa cum era si firesc, m-am transformat. Nu pot spune daca in bine sau in rau, tot ce pot sa sper e ca in bine. Asta, pana la urma, doar timpul o va decide.

Atat acum. Pana la viitorul articol, va doresc sa fiti voiosi si fericiti si cu dragoste in suflete.

Ca prin ceață

Mă covârșește imobilitatea ochilor
Mei
Astăzi.

Mi se scurge sufletul prin ochi
Ușor
Ca un vânt călduț de vară
Și încerc să-i mișc
Să opresc sufletul să-mi iasă.
Și încerc să-i închid
Să pun o stavilă șuvoiului de suflet.

Dar ei rămân în continuare
Două găuri
Prin care
Mi se termină sufletul.

Despre păr

M-a tuns mama ieri
Și mă uitam
Cum apele părului cafeniu spre negru
Se încolăcesc în jurul
Degetelor ei
Și mi se sparg în mici cascade
Pe gât
Pe umeri
Și pe față
Și se risipesc
Pe parchetul lustruit
Și lăcuit cu multă grijă
De tata.

Și ca să se răzbune,
Firele mele de păr
Mă gâdilau
Și-mi înțepau obrajii.

Ba la un moment dat
Au și sărit în gura mamei
Ca pentru a rămâne
Legate de un trup iubitor.
Dar mama le-a scuipat scurt
Iar eu le-am dat
Cu furie
Jos
De pe gât
De pe umeri
Și față,
Pentru că nu le mai vroiam.
Iar ele trebuia să accepte asta.
Era timpul să plece
Și să mă lase să fiu
Măcar pentru câteva zile
Copil.

Pe peronul 6

Am hotărât să-mi fac jurnal
Nici nu știu de ce
Doar că azi mi s-a făcut dor de ducă.

Mă duceam să-mi iau pachetul de la mama
Și era cald ca vara
Și trenul venea în gară
Iar eu îi mergeam în întâmpinare
Uitându-mă la umbra ce mi se plimba
Nonșalant,
Printre crăpăturile asfaltului,
Deasupra unei vome
Și a unui scuipat
Și părea atât de detașată de ele
Deși făceau parte din ea.

Era cald și umbra mea
Nu-mi aparținea
Se plimba pe asfalt
Și m-am bucurat pentru ea
Pentru cât de zveltă era
Și delicată
Pe asfaltul peronului 6
Din Gara de Nord.

M-am bucurat și pentru asfalt
Când am văzut că
Atins fiind de umbra mea
Nu mai era
Al peronului 6
Din Gara de Nord,
Ci fugise pe un deal
Șerpuind lăptos
În umbră de plopi.

Aș fi putut merge o viață
Urmărindu-mi umbra.

(Ne)Poezie

Am încercat să scriu o poezie cu rimă
Sau măcar cu ritm,
Dar cuvintele mi s-au risipit cumva
În sala de clasă
Prin gurile a zeci de studente
Gureșe ca –
Nu ca niște vrăbii
Pentru că a venit primăvara și acum
Toate studentele sunt colorate
Ci ca –
Ca niște pițigoi,
Poate.
Da,
Ca
Un stol de pițigoi
Așezat la umbră
De frunză
De viță de vie.

Și cum încercam să scriu o poezie cu rimă
Sau măcar cu ritm
(Și n-am reușit),
M-am gândit să adun la un loc
Niște cuvinte cu gust de savarină
Rece
Vara.
Așa că mi-am căscat mintea,
Am închis ochii
Și le-am zis să vină
(Cuvintelor adică).
Dar se topiseră odată cu ultima
Bucată de zăpadă neagră
De la colțul străzii.

No, și când am văzut că mi s-au scurs cuvintele
Pe marginea trotuarului
Până într-o gură de canal,
M-am gândit că aș putea să mă deprim măcar
Așa, din lipsă de ocupație.
Dar a venit primăvara
Și azi m-am îmbrăcat destul de frumos,
Cu cizmele mele de piele-ntoarsă,
Maro-roșiatică,
Din Olanda.
Mi-am pus și eșarfa cu verde și cărămiziu
Și mi-am prins părul frumos
Cu clame colorate
(Să nu se vadă că trebuia să-l spăl
Azi).

Așa că
Avea rost să mă deprim azi
Pentru că
Am încercat să scriu o poezie cu rimă
Sau măcar cu ritm
Și n-am reușit?

Previous Older Entries