Madagascar

Vreau să plec în Madagascar!

Marco tocmai ce a fost angajat să lucreze acolo pentru o companie engleză. Manager pe HSE(Health and Safety department). Şi i-am zis să se intereseze şi pentru mine. Că poate au nevoie de secretare sau ceva, dar parcă văd că n-o să zică nimic şi o să putrezesc aici în Olanda.

Nu, Doamne, crede-mă, că nu mă plâng, adică nu trece zi să nu-ţi mulţumesc pentru ce mi-ai pus în traistă fără să-ţi fi cerut măcar, dar ştii că aşa suntem noi oamenii, mereu în căutare de nou. Şi Madagascar ar fi NOU!

Îmi doresc să ajung acolo de pe clasa a cincea, de când am citit o carte verde, primită ca premiul 3 la sfârşit de an. Nu, nu mai ştiu cum se numeşte, dar ştiu că era verde şi micuţă şi că avea un crocodil şi o fată desenaţi cu negru pe coperta din faţă. Nu ştiu de ce tocmai un crocodil şi o fată, dar aşa era. Şi nu mai ţin minte absolut nimic din ea, decât senzaţia de roşu nisipos pe care mi-a creat-o. Şi de pădure. Şi de oameni înalţi, negri şi frumoşi. Crocodilul nu mi-l mai aduc aminte. Chiar, oare sunt crocodili în Madagascar? Din câte ştiu eu, nu şi nici n-aş putea să garantez că am întâlnit vreunul pe parcursul cărţii.

Dacă nu mă înşel, cărţulia se numea tocmai Madagascar. Mda.

Premiul 1 fusese toată colecţia Cireşarii, premiul 2 La Medeleni, toate 4 volumele(parcă) şi premiul trei(al meu), o cărţulie atât de verde că trebuia ferită cu grijă de orice rumegător, mică cât palma unui copil şi scrisă de un ilustru necunoscut. Halal.

P.S. Se pare că există crocodili în Madagascar şi se numesc crocodili de Nil. Cât de stupidă poate fi denumirea asta? Pe bune că oamenii ăşita de ştiinţă n-au pic de imaginaţie. Nil, în Madagascar? Da, înţeleg că aparţin aceleiaşi specii şi că sunt cumva prin Africa, dar nu le pueau găsi altă denumire?

P.P.S. Acuma dacă stau să mă gândesc mai bine, oamenii ăia înalţi, negri şi frumoşi erau ronţăiţi de un reprezentant din ăsta al Nillului. Halal.

Anunțuri

Avertisment scris

Prin prezenta îl avertizăm pe domnul Stamate în Vie în legătură cu anumite acţiuni ale sale ce ne-au fost aduse la cunoştinţă:

1. În urmă cu o lună sus-numitul a recurs la violenţă fizică împotriva domnului Petrişor din Deluşor, prezent în şantier cu funcţia de magazinier.

2. Ieri seară domnul în Vie l-a ameninţat cu bătaia pe colegul său de apartament Nuda Frate, nepermiţându-i accesul în casă până a doua zi dimineaţa.

3. În urma cantităţii de alcool consumate în cursul serii de ieri, domnul în Vie nu s-a putut prezenta astăzi la serviciu.

Menţionăm că astfel de fapte nu sunt acceptare de către companie. În cazul repetării acestui tip de comportament, domnul Stamate în Vie este pasibil de desfacerea contractului de muncă.

Comportament de român

Gaetano a mers ieri cu unii dintre romani la Rotterdam pentru niste acte. Şoferul i-a dus în trei tranşe de câte 10 persoane. După ce terminau cu actele, Gaetano îi ducea într-o cafenea mică să aştepte acolo până vine maşina cu noul grup.
La sfârşit, una dintre barmaniţe l-a chemat pe Gaetano la ea şi i-a spus: Te rog frumos, data viitoare când mai vii cu români pe aici, strânge banii şi dă-mi-i înainte pentru tot ce vreţi să consumaţi pentru că altfel nu vă mai primesc. Majoritatea au venit, au cumpărat şi când le-am spus cât face mi-au aruncat în dezgust câte un euro-doi pe tejghea pentru o consumaţie de 4 sau cinci euro. Gaetano a scos 50 de euro şi a rugat-o să oprească de acolo banii lipsă, dar ea l-a refuzat. În tot acest timp românii stateau la mesele lor şi se prefaceau că nu aud că se vorbeşte de ei. Au plecat fără să mai scoată un cent din buzunar.

Şi acuma mă gândesc… Îi blamăm atâta pe ţigani, că fac, că dreg, dar oare exemplul de unde îl primesc?

mda

Asociatia Culturala … – Strangem haine si jucarii pentru o casa de copii. Cine este dispus sa ne ajute sunati la … sau …; sigur aveti ceva masinute sau jucarii de plus pe acasa! haide-ti sa le facem si lor un cadou de Craciun! Da mai departe. 17h11

Mda… Gramatica limbii române nu strângeţi, domnilor reprezentanţi ai Asociaţiei Culturale?
Lasă, important e că avem inimă mare şi gânduri măreţe. Ce pizda mă-sii mai contează că suntem agramaţi? Trăiacă Cultura că am lăsat-o orfană.

Tunsoare nouă

M-am tuns sâmbăta asta. Scurt. Atât de scurt încât când l-am întrebat pe un prieten dacă-i place mi-a spus, Hmm, nu-i rău… pentru armată. Dar măcar de un lucru poţi fi sigură; de-acum încolo n-o să mai ai deloc probleme cu prea multa atenţie din partea bărbaţilor. Cât despre mine, că tot îmi spuneai tu că ne vedem doar când marea mea e calmă, acuma pot să-ţi spun că nici măcar mare nu mai e. De-abia dacă e lac.

Parc-o şi aud pe soră-mea imediat ce va citi postul ăsta: Bine că te-ai tuns, nesimţito şi mie nu-mi zici nimic.
Păi uite că ţi-am zis. Hai, nu mai dramatiza atâta… Consideră că e un mail sau ceva.
Da. O să-ţi trimit poze.
Nu, nu ştiu când şi nu, nu pot acuma.
Pentru că mi-e descărcată bateria la aparatul de fotografiat, de-aia. Şi mi-e lene de o săptămână să o încarc.
Nu, nu-mi fac poze cu telefonul, că nu-mi place.
Pentru că în pozele alea am tot timpul nasul cât jumate de faţă. Şi m-am săturat să fiu o Miss Piggy brunetă.
No.
Da.
Săptămâna asta ţi le trimit.
Şi oricum, nu ştiu care e nesimţita mai mare că te rog de o lună să-mi trimiţi programul ăla. şi de un an să faci ceva poze cu dealurile să-mi trimiţi şi mie.
A, ca să nu mai vorbim de pachetul minune, care probabil o să ajungă în Olanda când o să ajung şi eu acasă. Mă aşteptaţi să vin ca să nu mai daţi bani la poştă, nu?
No bine, tu. Te iubesc.

ataloiv tasal mam arasea

ataloiv tasal mam araesa. Am senzaţia că toată sănătatea mea mentală atârnă de un fir subţire şi se bălăngăne încoace şi încolo. Şi foarte aproape de ea stă o foarfecă care roade uşor din fir. Foarfeca aia sunt eu şi acum sunt încordată în disperarea de a nu uni lamele.

Omul cu nume de lămâie

Doamna Doina(femeia de serviciu birouri şi colega mea de apartament): Josephine! Avem o imprimantă în baie!

Eu(susnumita Josephine*, alias Grigore se Rizea): Poftim?

Doamna Doina: Cine Dumnezeu o fi pus-o aici?! Uite, nu te mai poţi spăla nici pe mâini.

Şeful (alias ‘Omul care Nu Râde’): Josephine, ce s-a întâmplat?

Eu: Cineva ne-a pus o imprimantă în baie. E chiar aia pe care aţi scos-o din birou.

Şeful: Eşti sigură?

Eu: Veniţi să vedeţi.

Ne cărăbănim cu mic cu mare în baie să vedem minunea. În timp ce ne cruceam apare un cap zâmbitor.

Omul cu nume de lămâie: Eu am pus-o aici.

Şeful: Cum adică tu ai pus-o aici?

Omul cu nume de lămâie: Da. Am găsit-o pe biroul meu şi eu aveam deja una.

Şeful: Păi de ce ai pus-o aici?!

Omul cu nume de lămâie (zâmbind în continuare): Pentru că doar ele două folosesc baia asta, deci e mai puţin trafic.
________________
*Doar nu credeţi că mă numesc cu adevărat Josephine, nu? Acuma mă numesc GeoGeta. Şi aşa o să şi rămână.

Previous Older Entries