Despre păr

M-a tuns mama ieri
Și mă uitam
Cum apele părului cafeniu spre negru
Se încolăcesc în jurul
Degetelor ei
Și mi se sparg în mici cascade
Pe gât
Pe umeri
Și pe față
Și se risipesc
Pe parchetul lustruit
Și lăcuit cu multă grijă
De tata.

Și ca să se răzbune,
Firele mele de păr
Mă gâdilau
Și-mi înțepau obrajii.

Ba la un moment dat
Au și sărit în gura mamei
Ca pentru a rămâne
Legate de un trup iubitor.
Dar mama le-a scuipat scurt
Iar eu le-am dat
Cu furie
Jos
De pe gât
De pe umeri
Și față,
Pentru că nu le mai vroiam.
Iar ele trebuia să accepte asta.
Era timpul să plece
Și să mă lase să fiu
Măcar pentru câteva zile
Copil.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: