Pe peronul 6

Am hotărât să-mi fac jurnal
Nici nu știu de ce
Doar că azi mi s-a făcut dor de ducă.

Mă duceam să-mi iau pachetul de la mama
Și era cald ca vara
Și trenul venea în gară
Iar eu îi mergeam în întâmpinare
Uitându-mă la umbra ce mi se plimba
Nonșalant,
Printre crăpăturile asfaltului,
Deasupra unei vome
Și a unui scuipat
Și părea atât de detașată de ele
Deși făceau parte din ea.

Era cald și umbra mea
Nu-mi aparținea
Se plimba pe asfalt
Și m-am bucurat pentru ea
Pentru cât de zveltă era
Și delicată
Pe asfaltul peronului 6
Din Gara de Nord.

M-am bucurat și pentru asfalt
Când am văzut că
Atins fiind de umbra mea
Nu mai era
Al peronului 6
Din Gara de Nord,
Ci fugise pe un deal
Șerpuind lăptos
În umbră de plopi.

Aș fi putut merge o viață
Urmărindu-mi umbra.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: