Încă una!

Săptămâna trecută făceam duş şi-am descoperit un puncticel negru cât un purice sub gleznă. Am dat cu apă să se ducă, dar se ţinea bine. Am dat cu şi mai multă apă dar nu se ducea. Am ţâşnit de sub duş de-am fleşcăit toată baia şi m-am aşezat sub bec să văd mai bine. Că avem chiorănii din alea ecologice de ia juma’ de oră să lumineze ca o lampă cu gaz. Şi după ce m-am uitat bine-bine mi-am dat seama că e o căpuşă. Da, da. Încă una. Cred că m-a simţit că mă holbam la ea, pentru că s-a întors cumva pe-o parte şi-a-nceput să dea din trei picioare, în semn de salut probabil.
Ce să fac oare? S-o sun pe mama!
– Mamă, mai am una!
– Ce mai ai?
– Ghici!
– O idee?
– Nu, o căpuşă.
– No, fir-ar să fie. Ai gaz?
– Nu. Nici la bucătărie, că gătesc pe plită.
– Mda. Păi ia o pensetă şi scoate-o.
– Nu. Dacă-i rămâne capul sub piele?
– Ptiu, plăcintă eşti! Auzi, eu am cliente. Dacă ţi-i frică, du-te la doctor.
– Bine mama. Mă duc mâine dimineaţă.
– Bine puiul mamii, te iubesc. Să mănânci şi să nu stai până târziu.
Şi cum aveam chef să mă amuz, l-am sunat pe Marco.
– Marco, mai am una!
– Ce?
– Ghici!
– I idee?
– Nu, o căpuşă.
– Ma stai scherzando!
– Nu, nu glumesc.
– Ma sei pazza allora!
– Nu îs mă nebună! Mă duc mâine dimineaţă la doctor să o scoată.
– Mâine dimineaţă?! Eşti nebună! Mergi ACUM!
– Nu merg mă acum că nu vreau să-mi cheltui banii. Dacă mă duc dimineaţă plăteşte firma. Şi e târziu oricum.
– Te duc la urgenţe. Să te îmbraci că în 10 minute sunt la tine.
Peste 5 minute mă sună să ies că e la uşă.
– Prima dată trecem pe la mine să te vadă şi Giuseppe să se asigure că e căpuşă.
– Băi, acuma eu înţeleg că oi fi mai de la oraş, dar ştiu şi eu cum arată o căpuşă. Şi dacă zic că e căpuşă, e căpuşă! Arată exact ca ailaltă pe care am avut-o!
– Lasă. Trebe să fim siguri.
Ajunşi acasă la ei, îmi descopăr glezna delicată şi le arăt monstrul cât un vârf de ac. Îşi pun amândoi ochelarii şi o studiază.
– Mda. E o căpuşă, îmi zice Giuseppe cu aerul unuia cu multă experienţă în materie.
– Ah, uite, mă salută! exclamă extaziat Marco.
Astea fiind zise, am sărit în maşină şi am plecat în trombă spre spital. Unde doamna de la ghişeu nu a vrut să ne lase să intrăm la urgenţe pentru că aveam cardul de sănătate expirat de 10 zile (că tot am ajuns aici, le doresc ălora care mi-au făcut cardul de sănătate pe 6 luni în condiţiile în care al italienilor e pe 5 ani, să aibă viaţa lu’ Puiu!). Şi a refuzat să ne facă factura pe firmă. După care a închis tacticoasă microfonul şi a început să joace Solitaire după geamul de sticlă. Şi eu i-am zâmbit frumos şi i-am urat de dulce şi i-am spus lu Marco că n-am de gând să scot un leu din buzunar să-i dau scârbei satisfacţie. Aşa că am plecat.
A doua zi dimineaţă mi-am făcut programare la policlinică. M-a dus de data asta prietenul Gaetano. (Gaetano, vrei să vezi ceva?! Ce? E surpriză… Uite! Ce-i aia? O aluniţă? Nu! O căpuşă, stai s-o dau ma aproa… IÎÎU! Ia-o de-aici! Cât de scârbos! Haide mă, uită-te! Poate te salută şi pe tine ca pe Marco!)
Acolo asistenta căreia îi spusesem de la telefon care e problema, îl cheamă pe doctor. După care-mi spune:
– În mod normal în cabinet intraţi doar cu doctorul. Dar eu n-am văzut niciodată o căpuşă, aşa că o să intru şi eu! Hi hi hi.
Intrăm în cabinet, doctorul să să închidă uşa şi ceva îl opreşte. Erau alte două asistente cu ochii mari şi tresăltând de entuziasm.
– Putem vedea şi noooi?!
Jur că m-am simţit ca o educatoare la grupa mică.
– Da, bine, puteţi vedea şi voi. V-o arăt acuma?
– Da, da, da! A. E mică. Apăi din astea am tot văzut! Speram să fie din aia maare!

După ce am scăpat de ele, doctorul (cel foarte tânăr şi foarte simpatic) mi-a scos căpuşa. Pentru moment am avut impulsul să-l rog să-mi examineze şi restul corpului, să nu se fi rătăcit vre-una şi pe altundeva, deşi mă controlasem foarte amănunţit cu o seară înainte. Dar a fost doar un impuls.

Mda. Şi-aşa am înţeles eu de ce nu folosesc olanezii semne cu ‘Nu călcaţi iarba’. N-au nevoie. Tot ce trebuie e să planteze câteva oi pe-acolo şi lumea stă departe.
Doar că GeoGeta nu e lumea. Şi mie-mi trebe comuniune cu natura.

P.S. Muşcătura de căpuşă poate fi foarte periculoasă. Dacă vreţi să evitaţi căpuşele, atunci când mergeţi la iarbă verde, folosiţi creme care să conţină DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamide).
Cu riscul să deveniţi un pic ipohondri, daţi un ochi şi pe aici.

P.P.S. În caz, că vă întrebaţi, viaţa lui Puiu e următoarea:
Găina face un ou. Din ou iese Puiu. Puiu se face cocoş şi-apoi o fute pe mă-sa. (Auzită de la un şofer de tir în drum spre Sibiu.)

Reclame

5 comentarii (+add yours?)

  1. panzaunuinebun
    iun. 15, 2010 @ 18:41:18

    Atâta tam-tam pentr-o căpuşă. Mvuai plăcinte mai are mama-n familia asta…

    Răspunde

  2. grigoreserizea
    iun. 16, 2010 @ 06:08:26

    Îţi permiţi să te uiţi de sus când căpuşa nu era pe tine.

    Răspunde

  3. panzaunuinebun
    iun. 16, 2010 @ 11:17:09

    Da’ ai tu norocu ăsta incredibil. Eu am stat întinsă-n iarbă cu picioarele goale că trebuia să-mi iau bocancii’n picioare şi am şi ţopăit desculţă după voi urzici şi alea alea şi n-am avut nimic. No las că parcă văd că iau wichendu ăsta câte căpuşe vrei şi pe mine şi pe câini de-o să mă vezi tot cu gazu şi penseta dupe mine. Şi oricum eu am dat de alt individ azi noapte de-am stat în baie c’teva ore cu duşu pe mine. Aşa că…care-i aia cu ghinionu aici?

    Răspunde

  4. maramuresplaicuflori
    iun. 16, 2010 @ 18:38:44

    Foarte frumos povestesti!
    (Numai aia cu viata lui Puiu nu mi-o placut!)

    A, si daca accepti un sfat: in contra intelepciunii batrânesti, nu-i voie sa maltratezi capusa naclaind-o cu tot felu’, ca atunci ea secreta niste mizerii, crezând ca moare, direct in circuitul tau sanguin. Abia atunci devine cu adevarat periculoasa.

    Deci, capusa se ia prin surprindere cu penseta / sau cu unghiile, daca acestea sunt suficient de lungi /si se smulge frumusel afara, fara mari rasuciri si torsionari.

    Răspunde

    • grigoreserizea
      iun. 17, 2010 @ 05:57:30

      In link-ul pe care l-am pus la P.S. am citit aceeaşi chestie pe care mi-o zici. Privind şi din propria mea experienţă, este adevărat. În locul în care a fost a doua căpuşă nu mai am acum nici un semn, pe când pe locul primei căpuşe am avut o umflătură dureroasă timp de o săptămână.

      Un lucru e sigur! Acuma după toate experienţele astea nu mai am nevoie de nimeni să-mi scoată căpuşele! Doar din privit şi-am devenit profesionistă. 😀

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: