Despre păr

M-a tuns mama ieri
Și mă uitam
Cum apele părului cafeniu spre negru
Se încolăcesc în jurul
Degetelor ei
Și mi se sparg în mici cascade
Pe gât
Pe umeri
Și pe față
Și se risipesc
Pe parchetul lustruit
Și lăcuit cu multă grijă
De tata.

Și ca să se răzbune,
Firele mele de păr
Mă gâdilau
Și-mi înțepau obrajii.

Ba la un moment dat
Au și sărit în gura mamei
Ca pentru a rămâne
Legate de un trup iubitor.
Dar mama le-a scuipat scurt
Iar eu le-am dat
Cu furie
Jos
De pe gât
De pe umeri
Și față,
Pentru că nu le mai vroiam.
Iar ele trebuia să accepte asta.
Era timpul să plece
Și să mă lase să fiu
Măcar pentru câteva zile
Copil.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.